Oamenii vin și pleacă repede, gândiți rapid, spuneți ceea ce simțiți celor dragi, bucurați-vă de clipă, iar această sinceritate, acest adevăr, vă va elibera!

Este complet inutil să așteptați ca cineva să vă împărtășească sentimentele, acest lucru se poate întâmpla doar într-o halucinație colectivă. Oamenii trăiesc prea individualist atâta timp cât sunt capabili să vorbească despre instinctul de conservare și să-l manifeste!

Umanitatea ar trebui să depășească paradigma animalului? Tu cititorule, ce crezi că ai făcut deja acest lucru, întreabă-te de câte ori ai trecut nepăsător pe lângă oameni aflați în suferință, cărora în lașitatea ta nu le-ai dedicat nici măcar un gând frumos, o fărâmă de compasiune? De câte ori ai făcut acest lucru și ai continuat să crezi despre tine că ești om?

Și până la urmă ce este un om dacă nu doar „o efemeridă cugetătoare din când în când”?!

Da majoritatea oamenilor continuă să vadă moartea ca pe un fenomen a cărui manifestare se află în responsabilitatea unei alte ființe sau voințe, când, de fapt fiecare om care moare s-a sinucis! Suntem efemeride la cât de mult am putea să trăim și la cât de multe am putea să facem, dar ne place acest rol de efemeridă al cărei destin s-ar afla în mâinile altei forțe.

Și te îmbeți cititorule, da chiar și tu cel ce crezi că ai fi în altă categorie, te îmbeți cu apă rece pentru că uiți că ești doar între 5 și 10% conștient de ceea ce manifești, de ceea ce se întâmplă sub nivelul la care ești conștient de informație spui că este mâna lui Dumnezeu sau a hazardului. Când peste 50% din ceea ce manifești a decis să se sinucidă, atunci și doar atunci începe boala și moartea (chiar și cea care pare să fie din accident), iar atunci când ți se oferă ocazia să descoperi ce se află în cei 90-95% din tine, te răsucești în mintea ta mică și găsești ba că ar fi împotriva moralei, ba că nu ar fi legal, ba că este împotriva dogmei religioase. Ai o viață efemeră și ți-o umpli de scuze! Da așa am fost obișnuiți, așa ne-am lăsat educați!

Până când o să considere omul că viața sa stă în mâna unei alte entități el va rămâne doar un animal, un animal social, pseudo-cugetător (în sensul pe care-l folosea Descartes), dar va fi complet disjunct de ceea ce Universul și Creatorul au pregătit pentru el.

Cum am reușit să ne lăsăm păcăliți în acest fel? Căutați și voi și mai vorbim…

Tudor Borza
CEO Asociația Europeană de Hipnoză