DESPRE MINE

N-am să vă spun despre mine, fiindcă asta știți voi că minele sunt niște găuri în care intră și din care ies minerii, dar am să vă povestesc despre cum am ajuns să devin terapeut și despre ceea ce îmi permit să numesc eu: „misiunea mea”.

Pe, scurt, am început să studiez hipnoza din martie 1989, timp în care am folosit-o în diverse aplicații, dar cel mai impresionat am fost de puterea de vindecare și de transformare pe care hipnoza o poate avea în viața noastră. ...

APLICAȚII ALE HIPNOTERAPIEI

În decursul a peste 30 de ani de când am început să folosesc hipnoza, acestea sunt câteva dintre domeniile cu cele mai frecvente solicitări pentru intervenție terapeutică.

CE SPUN CLIENȚII

Iată părerea câtorva dintre clienții care au fost la cursurile mele de hipnoză sau în ședințe individuale.

 

Simona Sabou

Îl recomand cu caldură pe Tudor Borza, deoarece metodele sale de prezentare se mulează pe nevoile specifice ale fiecăruia, iar prezentarea este una profesionistă, explicită, usor de urmărit şi captivantă.

(more…)

Cristian Fusoiu

– Am învăţat ancorarea stării de relaxare fizică, mentală și accesul in stare alfa, exercițiul des poate asigura accesul rapid în starea alfa. Cursurile sunt bine organizate, atmosfera este una prietenoasă, îți permite să pui ce întrebări dorești.

(more…)

Dorin Epureanu

Cum ar fi să pătrunzi într­o lume în care totul e posibil, de unde să primești aceea informație pe care o cauți și ea să se materializeze aproape instantaneu în sediul obișnuințelor tale?

(more…)

Laura Daniela Floroiu

Despre percepțiile extrasenzoriale: „Nu aș fi crezut niciodată că sunt capabilă să-mi proiectez conștiența înafara propriului corp și nu aș fi crezut că pot descrie cu lux de amănunte, în stare de transă, detalii despre casele colegilor cu care am făcut exercițiile sau chiar despre interiorul mașinilor lor.”

(more…)

ÎNTREBĂRI FRECVENTE

Sunt o mulțime de mituri despre hipnoză, hipnoterapie și ceea ce se întâmplă în ceea ce putem numi stări modificate de conștiență. Acestea sunt poate cele mai frecvente întrebări ce mi-au fost adresate.

Toate întrebările

Dacă există acordul scris al părintelui, iar terapeutul consideră că se poate comunica eficient cu copilul, da.

 

Trimite cererea

Se pot face ședințe de hipnoză în paralel cu un tratament prescris de către un medic, tot ceea ce ar putea să se întâmple este să crească eficiența acelui tratament.

Trimite cererea

Uneori ședințele online sunt mai eficiente, uneori cele din cabinet, totul depinde de credința subiectului. Am avut clienți care nu m-au întâlnit niciodată fizic și am reușit să rezolvăm ceea ce și-au propus, la fel cum am avut clienți care au venit o dată în cabinet, iar după aceea am lucrat online cu succes.

Totul depinde de tine.

Trimite cererea

Da se pot desfășura online.

Gândește-te că atunci când ești cu ochii închiși, tot ceea ce percepi este vocea mea și ceea ce se manifestă în mediu. În cazul ședințelor online, tu alegi mediu, și scapi de timpul necesar deplasării la cabinet, ceea ce reprezintă un avantaj considerabil.

Trimite cererea

Sugestibilitatea individului stabilește durata unei ședințe, de obicei, ne încadrăm în maximum 50 de minute.

Trimite cererea

Efectele hipnozei sunt unice în cazul fiecărui individ, așa cum fiecare individ este unic prin felul în care percepe lumea, raționează și simte.

 

Trimite cererea

BLOG & MEDIA

Idei, opinii, viziuni despre lume și viață, iar poate că, printre rânduri, am lăsat și câte o metaforă pentru mintea neconștientă. De asemenea, găsiți, tot aici, seria de emisiuni Conștient - Nonconștient realizate la 6TV, precum și imagini și informații legate de evenimente la care am participat sau pe care le-am organizat.

Care ar putea fi diferența dintre om și animal, în viziunea ta?

În decursul istoriei, omul a fost definit în foarte multe moduri. Începând de la Aristotel care îl considera ca fiind un animal social, la Descartes care spunea că omul există prin ceea ce se numește conștiența pe care i-o oferă faptul că este o ființă rațională. Poate că una dintre cele mai de succes definiții ale ființei umane a fost cea oferită de genialitatea filosofului nostru Lucian Blaga, ce spunea despre om că are o existență dedicată misterului și pentru revelarea acestuia.

Poate că s-a mai spus acest lucru, dar din perspectiva pe care viziunea proprie mi-o oferă aș putea spune că diferența fundamentală dintre om și animal este dată de provocarea pe care fiecare o are în cadrul existenței. Animalul este provocat să lucreze și să se adapteze la mediu, iar omul este provocat să lucreze și să-și dezvolte și modeleze sinele. Se poate spune așadar, că munca omului este una interioară, iar cea a nimalului este una exterioară.

Chiar dacă pare o diferență mai mult simbolică importanța acesteia constă în faptul că ne ajută să definim foarte bine granița dintre animalicul din noi și umanul din noi. De fiecare dată când considerăm că avem o problemă cu cineva, iar acel cineva este diferit de persoana noastră, înseamnă că animalul din noi este cel care se manifestă. De câte ori, însă, avem o problemă și conștientizăm că problema este în noi, atunci se manifestă omul. Pentru cei care doresc să abordeze problema din perspectivă religioasă, vor găsi răspuns similar în majoritatea religiilor mari, un exemplu, pentru creștini, este în Luca 17:21 unde se spune: „Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.

În hipnoză și hipnoterapie, în programarea neuro-lingvistică, în dezvoltarea personală, la modul general, în școlile inițiatice se folosește adesea metafora căutării „pietrei filosofale„ în interiorul ființei noastre prin celebra prescurtare VITRIOL.

Se spune, din surse istorice că umanitatea ar exista de cel puțin șase mii de ani, iar acest lucru este îngrijorător, deoarece, în 6000 de ani oamenii continuă să-și susțină și să manifeste preponderent doar animalitatea, în loc să înceapă să-și manifeste umanitatea. Primul aspect vizibil la nivel social este absența războiaelor și a miturilor care încurajează creșterea bugetelor alocate înarmării și armatei. Un alt aspect, care ne trage un semnal puternic de alarmă, este acela prin care este necesară o intruziune din ce în ce mai mare în viața privată a individului din partea statului și a serviciilor abilitate. Ce une spune asta? Că statul nu se mai simte în siguranță cu noi. Că statul știe că ceea ce face și manifestă este animalitatea din ființa umană și de aceea încearcă să se apere, altfe ar fi complet inutile aceste manifestări și multe altele. Am folosit exemplul statului pentru a înțelege că viziunea umanității, la nivel individual se poate extinde chiar și la grupuri de oameni, de mai multe milioane de oameni, fiind doar „o cheie de validare”.

Cu mulțumire pentru timpul pe care l-ați investit în voi înșivă, Tudor Borza, vă transmite gândul bun și bucuria păcii interioare.

Continue Reading
04 August 2016
Dumnezeu și Lucifer

Ieșirea din transă – Dumnezeu știa exact cum va proceda Lucifer, încă înainte de a-l fi creat.

                Fiind obișnuiți cu un sistem de educație în care ni se spune ce este și ce nu este adevărat, cam același lucru se întâmpla și atunci când oamenii credeau că Pământul este plat, avem tendința să luăm drept informație irefutabilă ceea ce ni s-a spus în școală. Însă, în școală, ni se spune doar acea informație pentru care există interes mediatic, realitatea se petrece, însă, în totalitatea ei, înafara minții noastre. Căutarea informației, întrebările, capacitatea de a ne îndoi de ceea ce știm, sunt adesea motorul drumului către o realitate cât mai măsurabilă, cât mai obiectivă, cât mai utilă în dezvoltarea autentică a ființei noastre.

                Revenind la titlul acestui articol, mă întreb: „Câți oameni au abordat această problemă și dintr-o altă perspectivă?” În orele de religie, copilul este învățat că Dumnezeu este bun, iubitor de oameni, că el este sursa tuturor celor bune, iar Lucifer este sursa tuturor relelor, a minciunii, a infracționalității și așa mai departe. De asemenea, se spune că Dumnezeu este creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Și vă propun să luăm cât mai în serios aceste afirmații, dar să analizăm și ceea ce implică ele.

Dacă Dumnezeu este cel care a făcut cerurile și pământul, a spus să se facă lumină și s-a făcut lumină, a separat întunericul de lumină, a făcut omul, Raiul, etc… . Oare nu era conștient de ceea ce a făcut, fiindcă dacă nu era conștient de ceea ce a făcut și de consecințele ce derivă din acțiunea sa nu era Dumnezeu, ori dacă era Dumnezeu știa de la început ce consecințe au acțiunile sale.

Prin urmare, atunci când l-a creat pe Lucifer știa foarte bine ceea ce a creat și cum vor urma să fie lucrurile, altfel nu ar fi Dumnezeu și nu ar mai fi atoateștiutor și atotfăcător. Mi se pare interesantă această metaforă a Căderii Luciferice atribuită doar personajului în cauză, în contextul în care a fost creat pentru a fi ceea ce este. Prin urmare, Dumnezeu este cel care a creat răul și a făcut asta cu  bună știință. Începe să se clatine acea teorie de sursă a binelui, și este normal să se zdruncine din fiecare încheietură, fiindcă, dacă citiți Psaltirea (nu v-ați întrebat de ce se spune că nu este bine să o citiți? Ce se dorește să se țină ascuns?) veți constata că Dumnezeu apleacă urechea și răspunde unor conflicte mărunte, nejustificate decât de dorința de a-și satisface orgoliul un oarecare credincios, iar Dumnezeu răspunde acelor rugăminți generând atrocități mai mari decât cele pe care le făcuse necredinciosul împotriva credinciosului. O fi asta o măsură a dreptății? Mai degrabă seamănă cu modul în care funcționează oprimarea și manipularea din zilele noastre, însă, aceasta din urmă, cu siguranță nu vine dinspre armonie. Poate fi acest gen de ființă, cea care este dispusă să asculte aceste fel de rugăciuni, un Dumnezeu cu adevărat?

Tot din Mitul Luciferic se mai naște încă o întrebare interesantă: „Cum de nu l-a distrus Dumnezeu pe Lucifer?”. În contextul în care, în Pilda lui Iov, Lucifer și Dumnezeu îi joacă, exact ca și la ruletă, destinul acestui om. Cum de nu a distrus răul și l-a lăsat să dăinuie pentru eternitate? Veți spune că a făcut asta pentru a putea să testeze omul în credința sa. Este o glumă bună! Haideți să trecem de cortină și să vedem ceea ce se întâmplă la nivel de mecanism. Credeți că puteți face asta? Se spune despre Dumnezeu că este prezent prin Spiritul Său în toată creația, în fiecare dintre noi, în toate cele văzute și nevăzute. Unde mai credeți că este prezent? În Lucifer, fiindcă Spiritul Său l-a creat și pe el. Prin urmare, dacă l-ar fi distrus ar fi distrus o parte din el, nici un Dumnezeu, dacă este cu adevărat Dumnezeu, nu face așa ceva. Ar însemna să fiu atât de lipsit în viziunea mea, încât să fie nevoie să o distrug. Dacă vă apare întrebarea despre faptul că Dumnezeu a omorât oameni, vă spun că acolo lucrurile stau în mod diferit, adică, i-a omorât nu i-a distrus, pe scurt: i-a scos din corp nu le-a omorât sufletul. Însă Lucifer este doar suflet și aici avem tâlcul, dacă distrugi sufletul se pierde spiritul. Mai avem acea expresie: sufletul păcătos va muri, s-ar putea să vă întrebați cum este posibil fără să se distrugă spiritul? Aici vorbim de autodizolvare, o parte dintre cei care își creează astfel de programe sunt cei care susțin că sunt atei și că după această viață nu mai există nimic, dorința lor devine realitate. Din fericire, ei au putere doar asupra structurii sufletului lor care poate ajunge să se dizolve, însă nu au putere asupra spiritului. Creatorul, însă, acționează prin spirit, iar distrugerea a ceva din partea sa ar însemna distrugerea propriului spirit, recunoașterea neputinței sale ceea ce este la mintea cocoșului că nu are cum să se întâmple.

Dacă există un Creator, eu cred că există, cu siguranță nu are nimic în comun cu Religia Creștină sau alte religii care folosesc învățăturile Vechiului Testament, și în nici un caz cu Biserica Creștină. El poate fi sursa armoniei în acest Univers sau Multivers, depinde cum alegeți să-l percepeți, iar înțelegerea acestui principiu este calea înspre o minte limpede, independentă de dogme și convingeri limitative. Tu, cititorule poți alege să reacționezi cum vrei, însă vei reacționa doar în felul în care ființa ta reușește să știe ce să facă cu mintea și cu puterea pe care mintea ta o are. Poate că a venit momentul să folosim această putere într-un mod mai ecologic, fără a intra în conflict cu cei care gândesc și simt diferit de felul în care o facem noi, altfel, am fi la fel de buni precum este considerat Lucifer în Religia Creștină.

Depinde de fiecare dintre noi când decide să iasă din transa ideologico-socială, când se simte pregătit să facă asta și din fericire, sunt din ce în ce mai mulți oameni care se întreabă, caută, găsesc răspunsuri și ies din transă.

Continue Reading
22 July 2019

Dumnezeu și Lucifer

Ieșirea din transă – Dumnezeu știa exact cum va proceda Lucifer, încă înainte de a-l fi creat.

                Fiind obișnuiți cu un sistem de educație în care ni se spune ce este și ce nu este adevărat, cam același lucru se întâmpla și atunci când oamenii credeau că Pământul este plat, avem tendința să luăm drept informație irefutabilă ceea ce ni s-a spus în școală. Însă, în școală, ni se spune doar acea informație pentru care există interes mediatic, realitatea se petrece, însă, în totalitatea ei, înafara minții noastre. Căutarea informației, întrebările, capacitatea de a ne îndoi de ceea ce știm, sunt adesea motorul drumului către o realitate cât mai măsurabilă, cât mai obiectivă, cât mai utilă în dezvoltarea autentică a ființei noastre.

                Revenind la titlul acestui articol, mă întreb: „Câți oameni au abordat această problemă și dintr-o altă perspectivă?” În orele de religie, copilul este învățat că Dumnezeu este bun, iubitor de oameni, că el este sursa tuturor celor bune, iar Lucifer este sursa tuturor relelor, a minciunii, a infracționalității și așa mai departe. De asemenea, se spune că Dumnezeu este creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Și vă propun să luăm cât mai în serios aceste afirmații, dar să analizăm și ceea ce implică ele.

Dacă Dumnezeu este cel care a făcut cerurile și pământul, a spus să se facă lumină și s-a făcut lumină, a separat întunericul de lumină, a făcut omul, Raiul, etc… . Oare nu era conștient de ceea ce a făcut, fiindcă dacă nu era conștient de ceea ce a făcut și de consecințele ce derivă din acțiunea sa nu era Dumnezeu, ori dacă era Dumnezeu știa de la început ce consecințe au acțiunile sale.

Prin urmare, atunci când l-a creat pe Lucifer știa foarte bine ceea ce a creat și cum vor urma să fie lucrurile, altfel nu ar fi Dumnezeu și nu ar mai fi atoateștiutor și atotfăcător. Mi se pare interesantă această metaforă a Căderii Luciferice atribuită doar personajului în cauză, în contextul în care a fost creat pentru a fi ceea ce este. Prin urmare, Dumnezeu este cel care a creat răul și a făcut asta cu  bună știință. Începe să se clatine acea teorie de sursă a binelui, și este normal să se zdruncine din fiecare încheietură, fiindcă, dacă citiți Psaltirea (nu v-ați întrebat de ce se spune că nu este bine să o citiți? Ce se dorește să se țină ascuns?) veți constata că Dumnezeu apleacă urechea și răspunde unor conflicte mărunte, nejustificate decât de dorința de a-și satisface orgoliul un oarecare credincios, iar Dumnezeu răspunde acelor rugăminți generând atrocități mai mari decât cele pe care le făcuse necredinciosul împotriva credinciosului. O fi asta o măsură a dreptății? Mai degrabă seamănă cu modul în care funcționează oprimarea și manipularea din zilele noastre, însă, aceasta din urmă, cu siguranță nu vine dinspre armonie. Poate fi acest gen de ființă, cea care este dispusă să asculte aceste fel de rugăciuni, un Dumnezeu cu adevărat?

Tot din Mitul Luciferic se mai naște încă o întrebare interesantă: „Cum de nu l-a distrus Dumnezeu pe Lucifer?”. În contextul în care, în Pilda lui Iov, Lucifer și Dumnezeu îi joacă, exact ca și la ruletă, destinul acestui om. Cum de nu a distrus răul și l-a lăsat să dăinuie pentru eternitate? Veți spune că a făcut asta pentru a putea să testeze omul în credința sa. Este o glumă bună! Haideți să trecem de cortină și să vedem ceea ce se întâmplă la nivel de mecanism. Credeți că puteți face asta? Se spune despre Dumnezeu că este prezent prin Spiritul Său în toată creația, în fiecare dintre noi, în toate cele văzute și nevăzute. Unde mai credeți că este prezent? În Lucifer, fiindcă Spiritul Său l-a creat și pe el. Prin urmare, dacă l-ar fi distrus ar fi distrus o parte din el, nici un Dumnezeu, dacă este cu adevărat Dumnezeu, nu face așa ceva. Ar însemna să fiu atât de lipsit în viziunea mea, încât să fie nevoie să o distrug. Dacă vă apare întrebarea despre faptul că Dumnezeu a omorât oameni, vă spun că acolo lucrurile stau în mod diferit, adică, i-a omorât nu i-a distrus, pe scurt: i-a scos din corp nu le-a omorât sufletul. Însă Lucifer este doar suflet și aici avem tâlcul, dacă distrugi sufletul se pierde spiritul. Mai avem acea expresie: sufletul păcătos va muri, s-ar putea să vă întrebați cum este posibil fără să se distrugă spiritul? Aici vorbim de autodizolvare, o parte dintre cei care își creează astfel de programe sunt cei care susțin că sunt atei și că după această viață nu mai există nimic, dorința lor devine realitate. Din fericire, ei au putere doar asupra structurii sufletului lor care poate ajunge să se dizolve, însă nu au putere asupra spiritului. Creatorul, însă, acționează prin spirit, iar distrugerea a ceva din partea sa ar însemna distrugerea propriului spirit, recunoașterea neputinței sale ceea ce este la mintea cocoșului că nu are cum să se întâmple.

Dacă există un Creator, eu cred că există, cu siguranță nu are nimic în comun cu Religia Creștină sau alte religii care folosesc învățăturile Vechiului Testament, și în nici un caz cu Biserica Creștină. El poate fi sursa armoniei în acest Univers sau Multivers, depinde cum alegeți să-l percepeți, iar înțelegerea acestui principiu este calea înspre o minte limpede, independentă de dogme și convingeri limitative. Tu, cititorule poți alege să reacționezi cum vrei, însă vei reacționa doar în felul în care ființa ta reușește să știe ce să facă cu mintea și cu puterea pe care mintea ta o are. Poate că a venit momentul să folosim această putere într-un mod mai ecologic, fără a intra în conflict cu cei care gândesc și simt diferit de felul în care o facem noi, altfel, am fi la fel de buni precum este considerat Lucifer în Religia Creștină.

Depinde de fiecare dintre noi când decide să iasă din transa ideologico-socială, când se simte pregătit să facă asta și din fericire, sunt din ce în ce mai mulți oameni care se întreabă, caută, găsesc răspunsuri și ies din transă.

Continue Reading
22 July 2019
Carul cu boi

În virtutea ultimelor evenimente din mediul politic…. v-ați gîndit că articolul merge în această direcție.

Ar fi fost o idee bună, însă mi se pare mult mai importantă, pentru fiecare dintre noi, tema de mai jos. Politicienii trec, rănile rămân să fie vindecate.

Adesea sunt contactat de persoane care doresc să-și ˇoprească minteaˇ… .

Conform ultimelor studii în domeniul cosmosului, Universul este în expansiune și cu viteză accelerată. Dacă vă întrebați ce legătură are asta cu articolul înseamnă că deja v-ați pus să gândiți și vă felicit!!!

Faptul că Universul este în continuă expansiune cu viteză accelerată, se traduce în comportamentul curent, conform teoriei fractalilor, prin faptul că este imposibil să ne oprim din a face ceva. Cu alte cuvinte, mintea este imposibil să se oprească, ea poate dor să fie direcționată: dinspre a crea înspre a asculta, dinspre a procesa înspre a memora, dinspre a gândi înspre a conștientiza ceea ce simți.

O metaforă potrivită pentru a defini felul în care putem urmări, direcționa și ghida mintea noastră, gândurile noastre este aceea a carului cu boi. Un car cu boi se mișcă exact cum sunt direcționați boii sau cum îi inspiră mediul. Tot așa și gândurile noastre, în marea lor majoritate, rulează după programe pe care, de obicei, le-am copiat la nivel neconștient. De aceea, uneori, avem senzația că noi așa suntem! Este doar o percepție, realitatea este complet alta: mare parte din comportamentele noastre sunt învățate, la vârste la care capacitatea de înțelegere este prea mică, pentru a ne aminti că ele sunt învățate. Cu alte cuvinte suntem rezultatul unui dresaj pe care l-au primit boii de la căruță, coordonat de viziunea vizitiului. Vă dau exemplu banal, cel al strângerii de mână, ca formă de salut, pe care fiecare om îl face persoanlizat. De fapt am copiat un model, o atitudine în care ne-am regăsit emoțional în acea perioadă, iar după un timp schimbăm această metodă cu alta, în funcție de evoluția personală, deci ne-am educat.

Aspectele acestea sunt mai puțin importante pentru omul de rând. Însă, în situația în care cineva ajunge la o repetare obsesivă a unui scenariu în minte, se pune problema cum putem să-l ajutăm?! Aici este foarte practică metafora carului cu boi. Iar pentru că majoritatea carelor au câte doi boi, vom considera că cei doi boi ar fi emisferele cerebrale, cei doi boi fiind reprezentarea fizică a minții, adică creierul. Conștiența este căruțașul. Acesta va reuși să ghideze cei doi boi în funcție de felul în care îi înțelege, le poate anticipa reacțiile și îi poate motiva, în funcție de felul în care știe că au răspuns sau nu pozitiv educației (dresajului). Cu cât motivația este mai firească, cu atât ghidajul pe care căruțașul îl are de făcut este mai facil. Boii au tendința naturală de a fi impresionați de peisaj și evenimentele din mediu, mai mult decât atât, funcționează, în mare parte a timpului, pe baza schemei: stimul – reacție, fără o analiză primară,exact ca și un animal dresat. Căruțașul, adică conștiența, are posibilitatea de a percepe mai mult din mediu, beneficind de o viziune mai largă, iar atunci când știe că urmează ceva tentant pentru boi, ceva ce le poate deturna atenția în altă parte, sau în condiții mai dificile pentru păstrarea raseului stabilit, să coboare și să-i ducă de ˇruda de la carˇ. Da, prefer să mă exprim neacademic, deoarece majoritatea oamenilor care au probleme, s-ar putea să nu fie în posesia noțiunilor specifice limbajului academic sau științific, iar fericirea oricărui om este egală, ca valoare, în fața Creatorului, așa că îmi pare nenatural să procedez altfel.

Problemele apar când, datorită presiunii unor frici ce se manifestă zilnic sau în mod repetat, boii încep să o ia razna din senin. Omul te caută, iar dacă a mai avut norocul să treacă pe la un diagnostician, vine și cu o etichetă pe el spunând că are: depresie, anxietate sau diverse alte tulburări de comportament. Ori dacă le definim ca tulburări de comportament, de ce le mai spunem boli? Dacă le lăsăm la statutul de tulburări de comportament, devine evident pentru mintea conștientă că este nevoie doar de o recalibrare a comportamentelor și nu de vindecarea unei boli, ori comportamentele se schimbă prin acțiune și nu prin pastile. Iar asta înseamnă doar educație.

Care credeți că este varianta de succes în acest caz?

Refacerea calibrărilor comportamentale, adică omul trebuie să accepte așa cum acceptă, în cazul în care calculatorul este prea virusat, că este utilă o formatare, în acest caz, să accepte că este nevoie de o resetare a dresajului pe care l-au primit boii ce trag căruța. Prin urmare să urmărească mintea cu blândețe și să-și accepte erorile de dresaj pe care le are pe moment, în pasul doi să conceapă o nouă strategie de dresură, pentru că prima nu a funcționat chiar cum și-ar fi dorit. În etapa a treia să aplice această strategie și să se asigure că o pune în practică întocmai. Situația este similară cu cea a persoanelor care, urmare a unor afecțiuni, ajung să reînvețe să meargă datorită unei pareze de lungă durată sau a pierderii creierului mic.

Voi cum stați cu boii?!

Merită să investiți în instruirea lor și în adaptarea dresajului în funcție de mediu!

Cu respect, Tudor Borza

Continue Reading
01 February 2017
O problemă de ornitologie.

În ultimul timp, primesc din ce în ce mai multe cereri de prietenie da la diverse persoane. Deoarece, te miri cine te caută pentru ședințe de terapie sau pentru a învăța hipnoza, ori alte aplicații ale acesteia, aprob cererea în majporitatea cazurilor. Excepție fac situațiile profilelor care se vede clar că sunt false.

O parte dintre cereri vin dintr-o zonă interesantă a populației reprezentată de domnișoare care arată bine (de la 8 în sus, pentru un clasament de la 1 la 10) și care sunt prietene cu cel puțin 5 dintre prietenii mei, în general, oameni pe care-i consider serioși. Ce se întâmplă însă, la cel mult 24 de ore după accept: persoanele respective mă contactează într-un mod care denotă bun simț, ai spune. De obicei unui mesaj de salut este normal să-i răspunzi, din respect pentru umanitate. După ce se trece de o serie de trei sau patru mesaje, din partea formală, pe care majoritatea discuțiilor o au la început, mă trezesc cu un apel video de la persoana respectivă, iar aici apare surpriza.

Poate v-ați gândit că persoana care mă apelează video nu este fata din poze… Culmea, este chiar ea, iar după alte două sau 3 replici, între care una este ceva de genul: ˇîți place sexul?ˇ până să răspund, observ că pe displayul telefonului mi-au crescut sânii goi pe care și-i arată cu nonșalanță domnișoara, spunându-mi să-i arăt și eu Cucul sau Cocoșelul. Le-am explicat fiecăreia, după care le-am dat block, că eu nu am animale de casă, iar conversația noastră ridică o problemă de natură ˇornitologicăˇ, pe care, eu sunt complet dezinteresat să o abordez cu ele.

Fraților, cred că nu există persoană care să nu aprecieze când i se oferă afecțiune, iubire, sex, dar chiar și aici să ajungem să ne digitalizăm? Sunt hipnoterapeut și trainer NLP, știu că un creier uman nu poate face diferența dintre: real, virtual, simbolic și imaginar, dar mi se pare destul de trist dacă începem să folosim efectele virtualului pentru a obține ceva real, la acest nivel al existenței. Este ca și cum am aplica principiile medicinei alopate, din zilele noastre, care preferă să înfunde oamenii de medicamente tratând simptomele și nu cauzele.În momentul în care facem asta la nivel de emoție, de sentiment, dispare contactul cu realitatea treptat, treptat, iar într-o bună zi nu vom mai ști dacă ceea ce am trăit a fost real sau digital.

Unde credeți că va duce acest gen de comportament uman? Vă rog să evitați să catalogați aceste fete, care n-ar fi apărut, la fel ca și cele de pe centură, dacă nu ar fi existat o nevoie pe piață, nevoie, pe care ele o acoperă, bănuiesc, atâta timp cât fac asta. Bărbatul este de vină pentru că femeia practică prostituția. Iar pentru a rămâne în tonul ˇornitologicˇ al discuției, dacă posesorii de cocoș ar avea mai multă demnitate păsăricile s-ar modela după aceasta, pentru că este lucrul pe care știu să-l facă cel mai bine: să se adapteze, să se modeleze.

Mă interesează păreri sincere, fără a jigni ființa umană și așa specia aceasta, a oamenilor, singura ce reușește să se declare superioară și rațională, dar care, este unica incapabilă să trăiască cu adevărat ecologic, se pare că își dorește autodistrugerea, dacă analizăm obiectiv comportamentele.

Zâmbind cu speranță,

al dumneavoastră: Tudor Borza

Continue Reading
01 January 2017