Ieșirea din transă – Dumnezeu știa exact cum va proceda Lucifer, încă înainte de a-l fi creat.

                Fiind obișnuiți cu un sistem de educație în care ni se spune ce este și ce nu este adevărat, cam același lucru se întâmpla și atunci când oamenii credeau că Pământul este plat, avem tendința să luăm drept informație irefutabilă ceea ce ni s-a spus în școală. Însă, în școală, ni se spune doar acea informație pentru care există interes mediatic, realitatea se petrece, însă, în totalitatea ei, înafara minții noastre. Căutarea informației, întrebările, capacitatea de a ne îndoi de ceea ce știm, sunt adesea motorul drumului către o realitate cât mai măsurabilă, cât mai obiectivă, cât mai utilă în dezvoltarea autentică a ființei noastre.

                Revenind la titlul acestui articol, mă întreb: „Câți oameni au abordat această problemă și dintr-o altă perspectivă?” În orele de religie, copilul este învățat că Dumnezeu este bun, iubitor de oameni, că el este sursa tuturor celor bune, iar Lucifer este sursa tuturor relelor, a minciunii, a infracționalității și așa mai departe. De asemenea, se spune că Dumnezeu este creatorul tuturor celor văzute și nevăzute. Și vă propun să luăm cât mai în serios aceste afirmații, dar să analizăm și ceea ce implică ele.

Dacă Dumnezeu este cel care a făcut cerurile și pământul, a spus să se facă lumină și s-a făcut lumină, a separat întunericul de lumină, a făcut omul, Raiul, etc… . Oare nu era conștient de ceea ce a făcut, fiindcă dacă nu era conștient de ceea ce a făcut și de consecințele ce derivă din acțiunea sa nu era Dumnezeu, ori dacă era Dumnezeu știa de la început ce consecințe au acțiunile sale.

Prin urmare, atunci când l-a creat pe Lucifer știa foarte bine ceea ce a creat și cum vor urma să fie lucrurile, altfel nu ar fi Dumnezeu și nu ar mai fi atoateștiutor și atotfăcător. Mi se pare interesantă această metaforă a Căderii Luciferice atribuită doar personajului în cauză, în contextul în care a fost creat pentru a fi ceea ce este. Prin urmare, Dumnezeu este cel care a creat răul și a făcut asta cu  bună știință. Începe să se clatine acea teorie de sursă a binelui, și este normal să se zdruncine din fiecare încheietură, fiindcă, dacă citiți Psaltirea (nu v-ați întrebat de ce se spune că nu este bine să o citiți? Ce se dorește să se țină ascuns?) veți constata că Dumnezeu apleacă urechea și răspunde unor conflicte mărunte, nejustificate decât de dorința de a-și satisface orgoliul un oarecare credincios, iar Dumnezeu răspunde acelor rugăminți generând atrocități mai mari decât cele pe care le făcuse necredinciosul împotriva credinciosului. O fi asta o măsură a dreptății? Mai degrabă seamănă cu modul în care funcționează oprimarea și manipularea din zilele noastre, însă, aceasta din urmă, cu siguranță nu vine dinspre armonie. Poate fi acest gen de ființă, cea care este dispusă să asculte aceste fel de rugăciuni, un Dumnezeu cu adevărat?

Tot din Mitul Luciferic se mai naște încă o întrebare interesantă: „Cum de nu l-a distrus Dumnezeu pe Lucifer?”. În contextul în care, în Pilda lui Iov, Lucifer și Dumnezeu îi joacă, exact ca și la ruletă, destinul acestui om. Cum de nu a distrus răul și l-a lăsat să dăinuie pentru eternitate? Veți spune că a făcut asta pentru a putea să testeze omul în credința sa. Este o glumă bună! Haideți să trecem de cortină și să vedem ceea ce se întâmplă la nivel de mecanism. Credeți că puteți face asta? Se spune despre Dumnezeu că este prezent prin Spiritul Său în toată creația, în fiecare dintre noi, în toate cele văzute și nevăzute. Unde mai credeți că este prezent? În Lucifer, fiindcă Spiritul Său l-a creat și pe el. Prin urmare, dacă l-ar fi distrus ar fi distrus o parte din el, nici un Dumnezeu, dacă este cu adevărat Dumnezeu, nu face așa ceva. Ar însemna să fiu atât de lipsit în viziunea mea, încât să fie nevoie să o distrug. Dacă vă apare întrebarea despre faptul că Dumnezeu a omorât oameni, vă spun că acolo lucrurile stau în mod diferit, adică, i-a omorât nu i-a distrus, pe scurt: i-a scos din corp nu le-a omorât sufletul. Însă Lucifer este doar suflet și aici avem tâlcul, dacă distrugi sufletul se pierde spiritul. Mai avem acea expresie: sufletul păcătos va muri, s-ar putea să vă întrebați cum este posibil fără să se distrugă spiritul? Aici vorbim de autodizolvare, o parte dintre cei care își creează astfel de programe sunt cei care susțin că sunt atei și că după această viață nu mai există nimic, dorința lor devine realitate. Din fericire, ei au putere doar asupra structurii sufletului lor care poate ajunge să se dizolve, însă nu au putere asupra spiritului. Creatorul, însă, acționează prin spirit, iar distrugerea a ceva din partea sa ar însemna distrugerea propriului spirit, recunoașterea neputinței sale ceea ce este la mintea cocoșului că nu are cum să se întâmple.

Dacă există un Creator, eu cred că există, cu siguranță nu are nimic în comun cu Religia Creștină sau alte religii care folosesc învățăturile Vechiului Testament, și în nici un caz cu Biserica Creștină. El poate fi sursa armoniei în acest Univers sau Multivers, depinde cum alegeți să-l percepeți, iar înțelegerea acestui principiu este calea înspre o minte limpede, independentă de dogme și convingeri limitative. Tu, cititorule poți alege să reacționezi cum vrei, însă vei reacționa doar în felul în care ființa ta reușește să știe ce să facă cu mintea și cu puterea pe care mintea ta o are. Poate că a venit momentul să folosim această putere într-un mod mai ecologic, fără a intra în conflict cu cei care gândesc și simt diferit de felul în care o facem noi, altfel, am fi la fel de buni precum este considerat Lucifer în Religia Creștină.

Depinde de fiecare dintre noi când decide să iasă din transa ideologico-socială, când se simte pregătit să facă asta și din fericire, sunt din ce în ce mai mulți oameni care se întreabă, caută, găsesc răspunsuri și ies din transă.