În virtutea ultimelor evenimente din mediul politic…. v-ați gîndit că articolul merge în această direcție.
Ar fi fost o idee bună, însă mi se pare mult mai importantă, pentru fiecare dintre noi, tema de mai jos. Politicienii trec, rănile rămân să fie vindecate.
Adesea sunt contactat de persoane care doresc să-și ˇoprească minteaˇ… .
Conform ultimelor studii în domeniul cosmosului, Universul este în expansiune și cu viteză accelerată. Dacă vă întrebați ce legătură are asta cu articolul înseamnă că deja v-ați pus să gândiți și vă felicit!!!
Faptul că Universul este în continuă expansiune cu viteză accelerată, se traduce în comportamentul curent, conform teoriei fractalilor, prin faptul că este imposibil să ne oprim din a face ceva. Cu alte cuvinte, mintea este imposibil să se oprească, ea poate dor să fie direcționată: dinspre a crea înspre a asculta, dinspre a procesa înspre a memora, dinspre a gândi înspre a conștientiza ceea ce simți.
O metaforă potrivită pentru a defini felul în care putem urmări, direcționa și ghida mintea noastră, gândurile noastre este aceea a carului cu boi. Un car cu boi se mișcă exact cum sunt direcționați boii sau cum îi inspiră mediul. Tot așa și gândurile noastre, în marea lor majoritate, rulează după programe pe care, de obicei, le-am copiat la nivel neconștient. De aceea, uneori, avem senzația că noi așa suntem! Este doar o percepție, realitatea este complet alta: mare parte din comportamentele noastre sunt învățate, la vârste la care capacitatea de înțelegere este prea mică, pentru a ne aminti că ele sunt învățate. Cu alte cuvinte suntem rezultatul unui dresaj pe care l-au primit boii de la căruță, coordonat de viziunea vizitiului. Vă dau exemplu banal, cel al strângerii de mână, ca formă de salut, pe care fiecare om îl face persoanlizat. De fapt am copiat un model, o atitudine în care ne-am regăsit emoțional în acea perioadă, iar după un timp schimbăm această metodă cu alta, în funcție de evoluția personală, deci ne-am educat.
Aspectele acestea sunt mai puțin importante pentru omul de rând. Însă, în situația în care cineva ajunge la o repetare obsesivă a unui scenariu în minte, se pune problema cum putem să-l ajutăm?! Aici este foarte practică metafora carului cu boi. Iar pentru că majoritatea carelor au câte doi boi, vom considera că cei doi boi ar fi emisferele cerebrale, cei doi boi fiind reprezentarea fizică a minții, adică creierul. Conștiența este căruțașul. Acesta va reuși să ghideze cei doi boi în funcție de felul în care îi înțelege, le poate anticipa reacțiile și îi poate motiva, în funcție de felul în care știe că au răspuns sau nu pozitiv educației (dresajului). Cu cât motivația este mai firească, cu atât ghidajul pe care căruțașul îl are de făcut este mai facil. Boii au tendința naturală de a fi impresionați de peisaj și evenimentele din mediu, mai mult decât atât, funcționează, în mare parte a timpului, pe baza schemei: stimul – reacție, fără o analiză primară,exact ca și un animal dresat. Căruțașul, adică conștiența, are posibilitatea de a percepe mai mult din mediu, beneficind de o viziune mai largă, iar atunci când știe că urmează ceva tentant pentru boi, ceva ce le poate deturna atenția în altă parte, sau în condiții mai dificile pentru păstrarea raseului stabilit, să coboare și să-i ducă de ˇruda de la carˇ. Da, prefer să mă exprim neacademic, deoarece majoritatea oamenilor care au probleme, s-ar putea să nu fie în posesia noțiunilor specifice limbajului academic sau științific, iar fericirea oricărui om este egală, ca valoare, în fața Creatorului, așa că îmi pare nenatural să procedez altfel.
Problemele apar când, datorită presiunii unor frici ce se manifestă zilnic sau în mod repetat, boii încep să o ia razna din senin. Omul te caută, iar dacă a mai avut norocul să treacă pe la un diagnostician, vine și cu o etichetă pe el spunând că are: depresie, anxietate sau diverse alte tulburări de comportament. Ori dacă le definim ca tulburări de comportament, de ce le mai spunem boli? Dacă le lăsăm la statutul de tulburări de comportament, devine evident pentru mintea conștientă că este nevoie doar de o recalibrare a comportamentelor și nu de vindecarea unei boli, ori comportamentele se schimbă prin acțiune și nu prin pastile. Iar asta înseamnă doar educație.
Care credeți că este varianta de succes în acest caz?
Refacerea calibrărilor comportamentale, adică omul trebuie să accepte așa cum acceptă, în cazul în care calculatorul este prea virusat, că este utilă o formatare, în acest caz, să accepte că este nevoie de o resetare a dresajului pe care l-au primit boii ce trag căruța. Prin urmare să urmărească mintea cu blândețe și să-și accepte erorile de dresaj pe care le are pe moment, în pasul doi să conceapă o nouă strategie de dresură, pentru că prima nu a funcționat chiar cum și-ar fi dorit. În etapa a treia să aplice această strategie și să se asigure că o pune în practică întocmai. Situația este similară cu cea a persoanelor care, urmare a unor afecțiuni, ajung să reînvețe să meargă datorită unei pareze de lungă durată sau a pierderii creierului mic.
Voi cum stați cu boii?!
Merită să investiți în instruirea lor și în adaptarea dresajului în funcție de mediu!
Cu respect, Tudor Borza