În decursul istoriei, omul a fost definit în foarte multe moduri. Începând de la Aristotel care îl considera ca fiind un animal social, la Descartes care spunea că omul există prin ceea ce se numește conștiența pe care i-o oferă faptul că este o ființă rațională. Poate că una dintre cele mai de succes definiții ale ființei umane a fost cea oferită de genialitatea filosofului nostru Lucian Blaga, ce spunea despre om că are o existență dedicată misterului și pentru revelarea acestuia.
Poate că s-a mai spus acest lucru, dar din perspectiva pe care viziunea proprie mi-o oferă aș putea spune că diferența fundamentală dintre om și animal este dată de provocarea pe care fiecare o are în cadrul existenței. Animalul este provocat să lucreze și să se adapteze la mediu, iar omul este provocat să lucreze și să-și dezvolte și modeleze sinele. Se poate spune așadar, că munca omului este una interioară, iar cea a nimalului este una exterioară.
Chiar dacă pare o diferență mai mult simbolică importanța acesteia constă în faptul că ne ajută să definim foarte bine granița dintre animalicul din noi și umanul din noi. De fiecare dată când considerăm că avem o problemă cu cineva, iar acel cineva este diferit de persoana noastră, înseamnă că animalul din noi este cel care se manifestă. De câte ori, însă, avem o problemă și conștientizăm că problema este în noi, atunci se manifestă omul. Pentru cei care doresc să abordeze problema din perspectivă religioasă, vor găsi răspuns similar în majoritatea religiilor mari, un exemplu, pentru creștini, este în Luca 17:21 unde se spune: „Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.
În hipnoză și hipnoterapie, în programarea neuro-lingvistică, în dezvoltarea personală, la modul general, în școlile inițiatice se folosește adesea metafora căutării „pietrei filosofale„ în interiorul ființei noastre prin celebra prescurtare VITRIOL.
Se spune, din surse istorice că umanitatea ar exista de cel puțin șase mii de ani, iar acest lucru este îngrijorător, deoarece, în 6000 de ani oamenii continuă să-și susțină și să manifeste preponderent doar animalitatea, în loc să înceapă să-și manifeste umanitatea. Primul aspect vizibil la nivel social este absența războiaelor și a miturilor care încurajează creșterea bugetelor alocate înarmării și armatei. Un alt aspect, care ne trage un semnal puternic de alarmă, este acela prin care este necesară o intruziune din ce în ce mai mare în viața privată a individului din partea statului și a serviciilor abilitate. Ce une spune asta? Că statul nu se mai simte în siguranță cu noi. Că statul știe că ceea ce face și manifestă este animalitatea din ființa umană și de aceea încearcă să se apere, altfe ar fi complet inutile aceste manifestări și multe altele. Am folosit exemplul statului pentru a înțelege că viziunea umanității, la nivel individual se poate extinde chiar și la grupuri de oameni, de mai multe milioane de oameni, fiind doar „o cheie de validare”.
Cu mulțumire pentru timpul pe care l-ați investit în voi înșivă, Tudor Borza, vă transmite gândul bun și bucuria păcii interioare.