Chiar dacă evită să recunoască, mare parte din oameni simt un disconfort în momentul în care sunt puși în situația de a refuza sau de a fi refuzați.
Era în perioada comunistă, când un actor ce făcea parte din comisia de examinare a candidaților pentru postul de actor păpușar și-a permis să-i dea o notă atât de mică unei candidate, încât n-a putut fi admisă pe acel post. Actorul făcuse aceasta în deplină concordanță cu lipsa ei de talent, deci avea conștiința împăcată. Până aici totul este banal, dacă acea candidată nu ar fi fost nepoata doamnei prim secretar de la județ.
În ziua următoare, actorul este chemat, după moda vremii, să fie motivat să-i dea notă de trecere acelei candidate, pentru că era inadmisibil să fie respinsă. Și iată ce au povestit…
Actorul: – Bună ziua doamnă, ce frumoasă sunteți! (context în care doamna era de o urâțenie care făcea imposibilă o asemenea asociere)
Doamna: – De ce ești ipocrit, tovarășe?
A: – Vroiam să știu doar cât de mult sunteți dispusă să acceptați realitatea…
D: – De ce ai picat-o? Cum ți-ai permis?
A: – Credeam că dumneavoastră nu vă permiteți să fie admisă.
D: – Cum așa tovarășe, eu am trimis-o la concurs!!!
A: – Nu credeam că doriți să vă stricați imaginea publică susținând o persoană fără talent. Toți colegii vor face mișto de ea și de dumneavoastră, pentru că v-ați înjosit să ne-o băgați pe gât.
D: – Așa zici?
A: – Doamnă, dacă vă asumați situația, eu pot să-i dau notă de trecere.
D: – Ai dreptate tovarășe, să meargă să muncească și să-și vadă de treabă, să nu-mi strice mie socotelile! Ai făcut bine ce ai făcut, îți mulțumesc!
Ceea ce refuzăm adesea, este faptul că realitatea se petrece în afara noastră, că uneori lucrurile pot fi complet diferite de felul în care ne-am imaginat că sunt, cu cât suntem mai flexibili în viziune, cu atât mai mult reușim să înțelegem și să ne adaptăm la realitate.
Care sunt cei trei pași pentru a refuza pe cineva și a primi recunoștință?
1 Verificăm cât de mult este dispusă acea persoană să accepte realități ce ar putea să-i creeze disconfort. În cazul nostru, femeia accepta faptul că este urâtă, și refuza orice lingușire, în acest sens.
2 Comunicăm cât se poate de specific ceea ce avem de spus, descriind procese și evenimente. Felul în care urmau să se comporte colegii cu acest gen de oameni, felul în care i-ar fi fost afectată imaginea persoanei publice.
3 Manifestăm în mod sincer interesul pentru a obține acceptarea refuzului, ca și când acesta ar fi în avantajul interlocutorului, și așa și este, deoarece, altfel ar începe un conflict inutil pentru interlocutor, iar oamenii, evită să intre în conflicte inutile.
Este necesar să facem toți acești pași convinși de reușita noastră. Dacă nouă ne este greu să acceptăm că vom reuși, cu atât mai greu va fi pentru ceilalți, iar aceasta se obține în timp și cu multă practică și perseverență în ciuda eșecurilor. Vorba unui prieten de-al meu: Totul este posibil, trebuie doar să crezi!