Oamenii vin și pleacă!
Oamenii vin și pleacă repede, gândiți rapid, spuneți ceea ce simțiți celor dragi, bucurați-vă de clipă, iar această sinceritate, acest adevăr, vă va elibera!
Nu știu dacă la acest mod de a funcționa se refereau cei care au scris “Veritas vos liberabit!”, dar la modul concret, sinceritatea, este eliberatoare și o spun din proprie experiență.
Așa că, trăiți și funcționați cât mai firesc, la nivel emoțional. Este complet inutil să așteptați ca cineva să vă împărtășească sentimentele, acest lucru se poate întâmpla doar într-o halucinație colectivă.
Sentimentele ne aparțin, deci, le putem trăi și manifesta fiindcă există în noi această putere. Condiționarea exprimării sentimentelor de faptul că cineva ni le oglindește sau nu, este cea mai mare cacialma la care umanitatea a pus și “pune botul” și în prezent.
Oamenii trăiesc mult prea individualist, atâta timp, cât sunt capabili să vorbească despre instinctul de conservare și să-l manifeste!
Instinctul de conservare este ceva firesc, dar este animalic. Din proprie experiență cred că omul poate depăși acest instinct primar, chiar dacă nu este simplu. Îmi amintesc de povești în care unele animale adulte se sacrifică pentru a-și salva puii, cred că poate fi luat în calcul ca un prim pas sau ca un nivel superior de instinct de conservare, depinde cum alegem să privim lucrurile. Poate este cazul ca să avem o nouă perspectivă emoțională și noi, ca specie.
Cine nu poate depăși acest instinct de conservare, este omul care suferă din dragoste, care suferă, pentru că, realitatea nu este cum și-ar dori el să fie! Oare, nu este aceasta o halucinație și o lipsă de respect pentru valorile și dorințele celorlalți semeni?!? Oare are ea ceva comun cu iubirea? Nu, nu are, dar are mult în comun cu manipularea, cu transa socială. Transă care este susținută atât de școală, cât și de stat, dar mai ales de religii, fiindcă este ușor de condus o masă de oameni care suferă foarte ușor.
V-ați gândit, oare, că toate dramele sau tragediile care au la bază o poveste romantică, de fapt ar putea să vă învețe cum nu este ok să gândești și să procedezi? Din păcate, îmi amintesc din școală cum diriginta din clasele 5-8 încerca să ne spună tot felul de aberații în acest sens, interpretând complet stupid astfel de teme, considerând, că este firesc să suferi din dragoste, iar mare parte din colegii mei, încă funcționează după aceste programe, în loc să ne explice că rolul unor astfel de povești romantice triste este acela de a evita să conectăm dorința de posesiune și dragostea!?!
Suferința din dragoste vine din halucinația conform căreia, dacă eu iubesc ceva sau pe cineva, iubirea trebuie să fie împărtășită. Este complet fals!
Iubirea este nevoie să fie doar trăită. Astfel, îți oferi o chimie sănătoasă în corpul tău, permițând inspirației să facă parte din modul tău de a fi, astfel încât, viața ta începe să fie din ce în ce mai armonioasă și mai sănătoasă cu fiecare zi, fără a lipsi provocările.
Provocările au rolul de a te menține, în mod constant, pe un trend ascendent. Din păcate, în lenea ce caracterizează profund mintea umană, Paradisul înseamnă să scapi de griji și de provocări. Stau și mă gândesc, ce au consumat cei care au avut o astfel de viziune despre un astfel de Paradis?!?
În viziunea mea, Paradisul începe atunci când accepți că ești condamnat la evoluție continuă, la o evoluție, pe care, dacă nu înțelegi că ești dator să lucrezi la ea zi de zi, clipă de clipă, deja, te îndrepți spre zona în care evoluția se face prin suferință. Numiți cum vreți voi acea zonă….
Așa că, oamenii vin și pleacă repede din viețile noastre. Chiar dacă ar sta alături de noi 100 de ani, acceptați asta cu seninătate. Binecuvântați fiecare clipă, fiindcă ea vă învață despre evoluție: cu o bucurie, dacă munciți, cu o suferință dacă munciți în direcția transei sociale sau dacă refuzați să munciți.
Fiindca aceasta suntem noi, efemeride rationale.
Tudor Borza CEO Asociația Europeană de Hipnoză